Condamnă-l, mă, şi pe tac-tu!


Nu au spart Europa sau America, dar sunt eroii noştri mioritici. Campioni de divizia a doua. Luaţi puţin la purecat, trebuie să le recunoaştem, într-un fel sau altul, valoarea. Erudiţi, şcoliţi pe la şcoli, în străinătăţuri. Într-un cuvânt, intelectualii noştri.

Au dreptate în multe dintre afirmaţiile lor. Uneori părtinitori şi sigur urmăritori de interese. Ştiu şi ei să pupe funduri de oameni politici sau mâini de curve. Pentru ca şi burtica lor să macereze niscaiva caviar iar pupilele gustative să li se umfle cu stropi de şampanie franţuzească veritabilă.

Doamne, dar mulţi dintre ei sunt negrii în cerul gurii! Au o mândrie luciferică, te-ar mânca dacă i-ai contrazice cu ceva. Se cred fiinţe superioare, de pe altă planetă. Cei care nu-i adulează sunt pleavă. Pur şi simplu, pleavă!

Am teoria mea: mulţi români i-ar fi depăşit, dacă li s-ar fi creat mediul necesar.

Haideţi să vă mărturisesc ceva: intelectualii noştri au perfectă dreptate când condamnă comunismul şi pe cei care l-au „practicat”. Am urât comunismul. Dar mulţi dintre ei uită ceva: să-şi condamne şi părinţii! Vă miră afirmaţia mea? N-o să dau nume. De silă.

Ai condamnat oficial comunismul? Ai înfierat personaje? Foarte bine. Ai perfectă dreptate! Dar, spune, te rog, că şi tac-tu a fost comunism sadea. Că a fost mare activist de partid. Că a participat la colectivizare şi a adus osanale liderilor comunişti. Că i-a pupat în cur cu versuri libidinoase. Spune, mă, nu fi curvuştină!

Şi mai spune că, pe spinarea comunistului de tac-tu, tu ai avut cele mai bune condiţii să te dezvolţi intelectual. Că sugeai bomboane cubaneze şi beai pepsi, că mâncai salam fără soia din belşug şi fleici de porc, că locuiai în case somptuoase, că aveai toate uşile deschise şi făceai tot ce voiau muşchii tăi. Da, repet, datorită că tac-tu pupa partidul în…muie! În timp ce alţii făceau naveta să înveţe carte. În timp ce alţii se aşezau în faţa vitrinelor cu mezeluri şi mâncau pâine goală, închipuindu-şi că muşcă dintr-un calup de salam!

Da, aveţi perfectă dreptate, comunismul a fost un căcat. Din care taţii voştri s-au hrănit şi v-au hrănit.

Când daţi exemple de comunişti, nu uitaţi să spuneţi: „Şi tata a fost proletcultist, le aducea osanale javrelor de comunişti, dedicându-le versuri, de aceea eu nu am suferit ca alţi copii/tineri şi am avut toate condiţiile să învăţ carte. Recunoaşte: „M-am făcut de cacao, acum, în democraţie, zeificând o târfă şi o infractoare în faţa naţiunii, ca un bălos, pentru un post aranjat politic. Exact cum a făcut şi tata!”

Spune: „Am condamnat oficial comunismul, printr-un proces, dar să ştiţi că tata a fost coleg cu Ana Pauker. Şi el, la rândul lui, un comunist împuţit!”

Din 1998 încoace, ţara a fost condusă de oameni din eşaloanele inferioare ale partidului comunist. De fii de securişti. Afacerile, tot de ei făcute.

Din 1989 încoace, mulţi dintre intelectualii noştri provin din taţi servili partidului comunist. Repet, erudiţi. Oameni cu carte. Dar nişte caractere infecte.

 


  • 219
    Shares

Sex şi moaşte


S-au scurs cisterne întregi de cerneală pe paginile jurnalelor şi s-a comentat mai mult decât la balamuc despre referendumul privind schimbarea Constituţiei, referitor la articolul privind căsătoria, dacă să rămână „între soţi” sau între „un bărbat şi o femeie.”

Toţi şi-au dat cu presupusul. Ziarişti, analişti, politicieni, profesionişti sau oameni simpli au adus argumente pro sau contra. Mai mult, s-au făcut „n” scenarii pe marginea acestei consultări directe a cetăţenilor. Că întrebarea a fost una tip „capcană”, că un partid sau lider de partid a dorit să-şi tragă spuza pe turta lui, că au fost „înţelegeri” cu mai marii Europei ca referendumul să nu treacă, că nu ştiu de cine a fost organizat, că nu ar fi trebuit ca bisericile (confesiunile creştine) să se implice etc.

Pentru o minte lucidă, problema ar fi trebuit să fie una extrem de simplă. Nu conta că referendumul a fost sau nu organizat cu un anumit scop. Nu conta că cineva ar fi avut sau nu de câştigat de pe urma lui. Se ajunsese la un final: dacă poporul doreşte să se schimbe, în Constituţie, sintagma „între soţi” cu „între un bărbat şi o femeie”, privind căsătoria. În situaţia aceasta, noi aveam de ales.

După părerea mea, ar fi trebuit să ieşim la vot. De ce? Veţi vedea foarte curând. S-a lăsat loc de interpretare, iar colectivitatea LGBT (lesbianăgaybisexualătranssexuală și intersexuală) va acţiona pentru a-şi câştiga aşa-zisele „drepuri”.

Mi-am spus punctul de vedere în privinţa homosexualităţii: anormalitate, păcat, degradare umană şi biologică. Ca totul să se desfăşoare normal, firesc, aş da un singur exemplu: nu are cum să funcţioneze un bec, un aparat electric dacă legi fază cu fază şi nul cu nul!

În fine, altul este subiectul acestui scurt editorial. De ce n-au ieşit (şi au bocicotat) creştinii, mă refer în general la ortodocşi, pentru că ei sunt majoritari, la vot? Dintr-un motiv lesne de înţeles. Învăţătura primită în biserici se bazează pe dogme fără noimă, fără corespondent biblic. Da, învăţături de Evul Mediu. Cu practici aberante, considerate sfinte. Credincioşii nu au citit în viaţa lor Biblia. Dacă o studiau, ieşeau masiv la vot.

Să presupunem că BOR ar iniţia o excursie, gratuit, la Moaştele Sfintei Parascheva. Ştiţi câţi s-ar înscrie? Peste cinci milioane de enoriaşi! Şi toţi ar pupa oasele moarte, crezând că gestul lor este unul sfânt şi aducător de…noroc!

Cam ăştia suntem. Inculţi, ignoranţi, săraci, cu pantalonii rupţi în fund şi fără minte. Uşor de manipulat. Invidioşi, mincinoşi şi furăcioşi. Nu toţi, dar, în majoritate, da!

Aştept ca peste câţiva ani, nea Gheorghe, din Părătund, să-şi primească ginerele băiatului său pe bătătură şi să le dea binecuvântarea. Să le pregătească şi camera de la drum pentru procrearea unui…nepot înfiat de la o prostituată!

 


-Interviuri apolitice cu oameni politici- Adrian Gâdea: „Mi se pare absurd ca cineva, care are pete cât o haită de dalmaţieni, să arunce cu pietre!”


În vârstă de 42 de ani, Adrian Ionuţ Gâdea ocupă actualmente funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. În decembrie 2016, a fost ales deputat în Parlamentul României. În perioada 2013-2017 a condus Consiliul Judeţean Teleorman din funcţia de preşedinte.

Adi, aşa cum îi spun prietenii şi apropiaţii, se deosebeşte de mulţi care ocupă funcţii publice, prin comportamentul relaţional uman.

 

Elisei Virgil: Îţi relatez, pe scurt, o mică povestioară. În urmă cu ceva ani, am fost la o întrunire cu primarii teleormăneni din opoziţie. Am rămas uimit când toţi, absolut toţi au avut numai cuvinte de apreciere despre tine ca om, dar şi ca preşedinte de consiliu judeţean.

Adrian Gâdea: Mă bucur să aud asta. Eu am un termen pe care-l folosesc des: „normalitate”. Eşti ales sau numit într-o funcţie, fă-ţi treaba cu conştiinciozitate, cu dăruire şi devotament! Şi respectă oamenii, iar pe cei care îţi sunt subordonaţi ca funcţie, consideră-i colegii tăi şi comportă-te ca atare. Totdeauna am încercat şi de cele mai multe ori am reuşit să găsesc soluţia la problema care mi s-a pus pe masă. Niciodată nu am avut preconcepţia să nu ajut un primar care nu este membru al partidului din care fac parte.

Elisei Virgil: Unii spun că eşti prea modest, că nu ţii la „etichetă”…

Adrian Gâdea: Te referi la… pronumele de politeţe?! Nu mă interesează prin ce formule de politeţe mi se adresează cineva. Nu am ţinut cont de lucrul acesta niciodată. Aş dori să primesc acelaşi respect pe care-l ofer. Dacă se poate. Uneori anumite norme impun un limbaj oficial. Alteori, sunt discuţii libere, deschise. Suntem oameni, egali în faţa lui Dumnezeu şi în faţa legii. Caracterul e primordial, nu funcţia pe care o deţii.

Nu sunt un tip conflictual, din contră. Conştientizez că cea mai bună formulă de înţelegere între oameni este ca ambele părţi să ia loc la masă, să-şi expună gândirea, doleanţa şi, prin inteligenţă şi înţelepciune, prin eforturi şi voinţă maximă să se ajungă la un rezultat care să mulţumească ambele tabere.

Elisei Virgil: Care este cea mai mare realizare a ta de când ocupi o funcţie publică?

Adrian Gâdea: Hai să-ţi dezvălui un mic secret! Nu am făcut o ierarhizare şi nici nu am de gând. Orice proiect realizat, indiferent că a însumat 3000 de euro sau multe, foarte multe milioane de euro, atâta timp cât oamenii au beneficiat de pe urma lui, mie mi-a adus aceeaşi satisfacţie. Aş vrea să se înţeleagă clar un aspect: sunt numit într-o funcţie extrem de importantă, care cere toată responsabilitatea. Nu e de joacă. Şi nici de interpretare. Nu ai voie să greşeşti şi nu e loc de scuze. E vorba de dezvoltarea ţării tale. Ce discută alţii, e treaba lor. Prea mulţi, în necunoştinţă de cauză. După ureche sau după valurile care se creează artificial. Eu ştiu atât: fac tot ce depinde de mine, de prerogativele funcţiei ca să am conştiinţa împăcată.

Elisei Virgil: Ce ţi se pare absurd?!

Adrian Gâdea: Am înţeles că realizezi un gen de interviuri cu oameni politici, dar fără politică! Sincer, aş fi vrut să abordăm puţin şi această latură. Îţi respect propunerea. Aş dori să amintesc, totuşi, că fiecare ar trebui să se uite în ograda proprie şi să-şi amintească de „realizările” din timpul guvernării lor. Aş continua cu exemple concludente, dar, repet, îţi respect propunerea.

Ca să-ţi răspund concret la întrebare, mi se pare absurd ca cineva, care are pete cât o haită de dalmaţieni, să arunce cu pietre!

Elisei Virgil: Adi, ce ţi-ai dori în mod special?

Adrian Gâdea: În afară de ce şi-ar dori tot omul, sănătate, împlinire sufletească, împlinire pe plan profesional, mi-aş dori o mai mare putere de înţelegere între semeni, bazată pe analize obiective, nu pe diverse forme de interes. O armonie.

Elisei Virgil: Îţi doresc ce îţi doreşti!

Adrian Gâdea: Mulţumesc frumos! La fel şi ţie!


Homosexualitatea – o cacofonie a gândirii Eu nu votez ca curiştii să aibă un certificat de căsătorie! E clar?


Referendumul din 6 şi 7 octombrie naşte controverse atât în spaţiul real al societăţii româneşti, cât şi în cel virtual.

Pe 29 septembrie, am postat următorul textuleţ pe pagina mea de facebook:

Consider homosexualitatea păcatul împotriva Creațiunii. Nu mă interesează dacă Referendumul este politizat sau nu. Voi merge și voi vota DA. Pentru normalitate. Eu nu votez împotriva lui Dumnezeu.”

O opinie. Nu am jignit pe nimeni. Am dreptul la liberă exprimare. Atât în comentarii, cât şi pe chat, câţiva mi-au sărit la gât! Cu fel şi fel de aberaţii, deviind prăpăstios de la subiect. M-au făcut homofob, nazist, incult, necivilizat. Doar că mi-am exprimat o părere!

Cineva a insinuat că trăiesc după principiile Bibliei, ca-n Evul Mediu şi încă nu m-am trezit la civilizaţie! Un fel de retrograd!

Îmi vine să râd! Câteva cuvinte despre Biblie: lingviştii, sociologii, psihologii, arheologii, juriştii, teologii şi alţi mari şi recunoscuţi specialişti în diverse domenii o consideră cartea nr. 1 din toate punctele de vedere. Inclusiv ateii! Păi, oameni buni, „Cântarea Cântărilor” este considerată capodopera literaturii universale. Nu operele lui Shakespeare sau ale lui Dostoievski, ci scrierea lui Solomon! Păi, „Proverbele lui Solomon” întrec toate filosofiile lumii! Păi, profeţiile din cartea lui „Daniel” şi din „Apocalipsa” sunt un complex de matematică, istorie şi futurologie! De-alde Nostradamus sunt insignifianţi cu aceste adevăruri despre viitor. Biblia, cartea completă şi complexă, nu se demodează niciodată. E vie până se va sfârşi această planetă!

Aş putea da o sumedenie de explicaţii, aducând argumente solid ştiinţifice şi de altă natură de ce este obligatoriu ca un bărbat să se căsătorească cu o femeie, şi nu un bărbat cu un bărbat sau o femeie cu o femeie. De la ADN, la o stare psihică normală. Aş putea vorbi despre factorii care influenţează homosexualitatea, deviaţiuni genetice, cum ar trebui tratate. Nu o voi face, profesioniştii au explicat clar.

Aş dori să amintesc, pe scurt, ceea ce am tot scris şi comentat pe această temă. Chiar dacă vă plictisesc. Căsătoria este instituită cu un scop: perpetuarea rasei umane. De-aia există bărbat şi femeie. Corpul ăsta omenesc are organe cu funcţionalităţi precise. Cum să se iubească doi bărbaţi? Are vreunul dintre ei păsărică? Curentul electric poate pune un aparat în funcţiune dacă folosim două faze sau două nuluri??? Adică, scuzaţi-mă, anusul este făcut pentru eliminarea fecalelor, nu să bage un bărbat sula în anusul altui bărbat. Nu să-i sugă penisul un bărbat altui bărbat. Asta e iubire??? Ce scârboşenie! Ce deavolenie!

Dacă Universul ăsta s-ar ghida după principiile homosexualităţii, totul s-ar duce de râpă, totul ar muri. E o anomalie. Ne trebuie normalitatea. E simplu, simplu, simplu.

Homosexualii ar trebui să se trateze, inclusiv psihiatric. Ce ziceţi dacă am deveni cu toţii homosexuali? Unde s-ar ajunge? Dar dacă am deveni cu toţii familişti adevăraţi, cu soţ, soţie?

În concluzie, homosexualii pot face ce vor ei, însă nu e normal şi nici legal să aibă dreptul să se căsătorească între ei, să-şi întemeieze familii. Aşa şi zoofilii sunt o minoritate. Mâine, poimâine îşi cer şi ei „drepturile”.

Mulţi dintre români spun că referendumul este politizat. Nu mă interesează! Pe acelaşi subiect, 14 ţări europene şi-au chemat cetăţenii la vot. Şi la ei a fost politizat?

Merg pe 6 sau 7 octombrie să votez. Vreau ca în Constituţia României să existe un articol prin care să se stipuleze că o familie este formată dintr-un bărbat şi o femeie. Punct.


„Lacătul” lui Tudor Şerbănescu şi-a găsit cheiţa la expoziţia din Moscova!


După ce a locuit o perioadă bună de timp la Madrid şi a expus în importante galerii de artă din întreaga Spanie, artistul plastic teleormănean, Tudor Şerbănescu, a continuat să expună la New York, Stockholm, Paris, Roma, Porto, Beringen (Belgia), Ruse, Stara Zagora şi în ţară.

În perioada 15-20 septembrie, Tudor şi-a încununat cariera cu o expoziţie de excepţie la Moscova.

Elisei Virgil: E greu să ajungi la Moscova… Cum s-a întâmplat?

Tudor Şerbănescu: Moscova este o metropolă importantă nu numai a Europei, ci şi a lumii şi orice artist şi-ar dori să expună acolo. Sunt cunoscute marile muzee, galeriile de artă. Ruşii sunt unii dintre cei mai importanţi artişti ai planetei. Într-adevăr, este greu să pătrunzi şi să expui într-o galerie importantă a capitalei Rusiei, pentru că există o competiţie, o concurenţă destul de dură. Am avut şansa să întâlnesc nişte artişti ruşi, care mi-au apreciat lucrările şi mi-au propus să deschid o expoziţie la Moscova. Şi astfel, am ajuns la Galeria „ Alexandr Riabicev”.

Elisei Virgil: Până să intrăm în subiect, ce te-a impresionat în mod deosebit la Moscova?

Tudor Şerbănescu: Partea istorică. În special, renumitele şi celebrele biserici moscovite, Piaţa Roşie, Galeriile Tretiacov, Balşoi Teatr, clădirile monumentale, metroul şi ansamblurile de locuinţe moderne, Oraşul Financiar de Sticlă. Totul foarte curat şi foarte îngrijit. Şi nu în ultimul rând, enigmaticul suflet slav.

Elisei Virgil: Cum s-a desfăşurat expoziţia?

Tudor Şerbănescu: Expoziţia se desfăşoară pe parcursul a zece zile. La vernisaj au participat critici de artă, cadre universitare de profil, colegi pictori, scriitori şi un public numeros, care m-a impresionat prin cunoştinţele lor despre artă.

În afara criticilor de artă, o impresie deosebită mi-a lăsat Părintele Aleksandr, un preot-pictor, care, în alocuţiunea sa, a vorbit la superlativ despre români şi credinţa lor, despre mănăstirile din nordul Moldovei, despre oamenii pe care i-a întâlnit în România.

Curatorul expoziţiei a fost pictorul Aleksandr Belugin.

Cuvinte de apreciere a avut şi Greeneyes Sofia, responsabila galeriei de artă „ Alexandr Riabicev”.

Elisei Virgil: Ai întâlnit un personaj aparte?!

Tudor Şerbănescu: Da. Mai multe. În evidenţă a ieşit un armean, profesor doctor universitar de arte plastice. A fost profund impresionat de lucrarea mea, intitulată „Lacătul”. A creat în jurul ei o întreagă filozofie, cu corespondenţe în diverse domenii ale artei, literaturii, a vieţii reale şi spirituale. Mulţi au dorit să achiziţioneze tabloul, dar, din păcate, era deja vândut unui italian!

Elisei Virgil: În afara expoziţiei de pictură, ai mai avut şi un alt eveniment…

Tudor Şerbănescu: Da. Este vorba despre încheierea proiectului internaţional „Poesia Grafica”. Proiectul a fost iniţiat în urmă cu trei ani, la Madrid, a călătorit prin mai multe ţări din America Latină, prin România şi s-a definitivat la Moscova. Este vorba despre îmbinarea poeziei cu grafica, o simbioză între cuvânt şi linie grafică, materializate într-un volum. La proiect au participat cincisprezece poeţi din unsprezece ţări (Australia, România, Spania, Serbia, Costa Rica, Brazilia, Chile, Columbia, Argentina, Peru şi Nicaragua). Despre proiect au apărut zeci de articole în presa internaţională şi video-clipuri, inclusiv în ţări care nu au fost prezente în proiect.

Organizatoarea prezentării de la Moscova a fost poeta Alba Azucena Toress, din Nicaragua, care locuieşte aici.

Expoziţia şi prezentarea proiectului au fost organizate în sala de festivităţi a Ambasadei Nicaragua la Moscova, în faţa unui numeros public.

O surpriză plăcută a fost ambasadorul Columbiei, prezent la eveniment, care, într-o discuţie particulară, mi-a vorbit despre România, despre Alexandru Ioan Cuza, despre Centenar şi despre marii oameni de cultură români, care au contribuit la patrimoniul culturii universale. Impresionat de vastele-i cunoştinţe, l-am întrebat de unde afinitatea cu ţara noastră. Excelenţa Sa mi-a zâmbit şi mi-a declarat că iubeşte România!

Elisei Virgil: Proiecte de viitor?

Tudor Şerbănescu: Intenţionez să dezvolt un alt proiect internaţional, de data asta între grafică şi poezie, un pic diferit de cel care s-a încheiat. Pe linia picturii, participări la expoziţii internaţionale iar anul viitor organizarea ediţiei a doua a Taberei Internaţionale de Pictură de la Nenciuleşti, satul meu natal. Şi, bineînţeles, definitivarea unor lucrări începute, care mi-au fost comandate înainte cu ceva timp de a merge la Moscova.

Elisei Virgil: Succes, Tudor!

Tudor Şerbănescu: Mulţumesc frumos!


Unic în România: căminul cultural-muzeu de la Suhaia (Teleorman)


Căminul cultural din localitatea teleormăneană Suhaia rivalizează cu cele mai cochete astfel de clădiri din ţară. Un aspect, totuşi, îl diferenţiază de orice lăcaş de cultură din mediul rural: sălile de expoziţie cu obiecte vechi, aranjate pe sectoare de activitate (casnic, pescuit, bisericesc etc.) şi cronologic.

Actualul primar, Polexia Barbu, aflată la primul mandat, a fost nevoită să muncească înzecit pentru a căpăta notorietatea necesară funcţiei, deoarece este soţia fostului celebru primar, Cristi Barbu (Bitanu), cel care a reuşit să facă în comuna natală adevărate minuni.

Timpul a ajutat-o pe primăriţă să fie la fel de iubită şi respectată, prin acţiunile şi proiectele pe care le desfăşoară zilnic. Deşi femeie, munceşte mai mult decât un bărbat.

Căminul cultural „Liviu Vasilică”, recent renovat, a devenit un punct de atracţie nu numai pentru suhăieni, dar şi pentru ceilalţi locuitori ai judeţului. Pentru că are ceva unic. Câteva săli au destinaţia de muzeu. Aici se găsesc obiecte vechi de sute de ani, de la vase din lemn şi lut, la scule de pescuit dintre cele mai rudimentare. Dar şi cărţi bisericeşti, scrise în slavonă. O adevărată încântare! (La definitivarea acestui proiect, Polexia a colaborat cu Alexandra Rogojină, profesoară de limba şi literatura română.)

 


Minune sau pură întâmplare? De şase ani, într-o crăpătură de beton apare un fir de floare sau de legume care se dezvoltă normal, fără să fie plantate de cineva!


O familie din localitatea Plosca (Teleorman) încă nu a desluşit tainele unui fenomen care se perpetuează de şase ani în propria-i gospodărie.

Despre ce este vorba? În urmă cu exact şase ani, la începutul verii, capul familiei a observat că dintr-o crăpătură minusculă a betonului turnat pe lângă fântână a răsărit un fir de petunie. Omul şi-a zis că vântul a adus vreo sămânţă care s-a cuibărit şi a crescut acolo, în condiţii vitrege.

Al doilea an, s-a pomenit cu un fir de regina-nopţii. Al treilea, cu un fir de ochiul-boului. În al patrulea an, cu un fir de vânătă. În al cincilea an, cu un ardei gras. Ca acum, să-i crească un fir de roşie mare şi sănătos. Florile au înflorit iar legumele au dat roade.

Culmea este că în grădină niciodată nu a avut plantat petunii sau ochiul-boului şi că în fisura din beton, de şase ani a crescut doar un singur fir, nu mai multe.

Familia respectivă nu s-a gândit la vreo minune, considerând că fenomenul sigur are o explicaţie obiectivă, dar nu-şi va bătea capul să afle.


Tudor şi Laura expun în oraşul bulgăresc Ruse, la Art Gallery


Galeria „Goyart International” din Madrid îşi continuă cu succes turneul internaţional. Mâine, 17 august, ora 18.00, va avea loc vernisajul expoziţiei la Ruse, în Bulgaria, la Art Gallery. Vor expune lucrări de pictură artişti spanioli, la două secţiuni: Danubio şi cealaltă, la alegere.

Vor participa şi doi artişti plastici români. Este vorba despre Tudor Şerbănescu şi Laura Culcea, ambii din Alexandria.

Amintim că Tudor Şerbănescu a iniţiat o tabără internaţională de pictură în satul său natal, Nenciuleşti, împreună cu primarul Gheorghe Ivaşcu şi Consiliul Local. Prima ediţie deja a avut loc în primăvara aceasta.

 


(Îmi cer scuze…) Românul visează că dă MUIE. Când se trezeşte, constată că, de fapt, el este victima!


E greu, uneori imposibil să învingi…personajul colectiv! Mulţimea ori o manipulezi şi astfel îţi atingi interesul, ori, dacă îi explici cum stă exact realitatea, rişti să te linşeze!

Românii au o mare problemă în a analiza obiectiv. Oricâte argumente palpabile le-ai aduce. Când sunt prinşi de marele val, se aruncă în el şi nu-i mai poate scoate nimeni!

Un subiect care a depăşit graniţele ţării a stat zile în şir pe buzele românilor. Mă refer la plăcuţa aia de înmatriculare cu MUIE PSD. Facebook-ul a luat foc. Domni serioşi, domnişoare, doamne şi domniţe au intrat în horă şi i-au adus osanale şoferului român, stabilit la muncă în Suedia, care a avut năstruşnica idee de a inscripţiona o idioţenie.

Mulţi consideră gestul şoferului nu numai o bravură, ci şi o formă de luptă împotriva actualului partid aflat la guvernare. Vax! Păi, să analizăm puţin. Aşa, stând strâmb şi gândind drept. Dacă ai un minimum de decenţă, nu vii cu termeni obsceni în spaţiul public. Să explic şi de ce, printr-un exerciţiu de imaginaţie: un fetiţă precoce, de 4-5 anişori, care tocmai a descifrat tainele alfabetului, merge cu tatăl ei de mână prin oraş. La un moment dat, după ce doreşte sa-şi impresioneze tatăl citind cuvinte silabisite de pe pancarte, observă şi plăcuţa cu MUIE PSD. Normal, citeşte şi îşi întreabă părintele: „Tati, ce înseamnă muie psd?”. Mai e nevoie să continuu?

Bun! Întrebări: cine este personajul căruia i-a venit ideea? Cât este el de moral? Ce a realizat în viaţă? Cum şi-a ajutat semenii? Care este istoria din spatele lui? A fost el un exemplu pentru cei din jur?

Întrebările pot continua. Fraţilor, dacă nu ştiţi nimic despre el (poate, în viaţa lui, a înşelat pe cineva, altcineva o fi suferit din cauza lui, poate a comis nedreptăţi), de ce mi-l făcurăţi erou naţional?! Există în ţara asta adevărate personalităţi care şi-au dedicat şi îşi dedică viaţa pentru semeni. Ei rămân simpli anonimi.

Şoferul a „găsit” o formă/formulă de luptă socială după cultura, educaţia, inteligenţa şi înţelegerea lui. Una simplistă, la îndemâna oricărui boschetar.

(N-aş dori să îndrăznească cineva din lista mea de prieteni să mă acuze că aş fraterniza cu vreo formaţiune politică. Adevărul trebuie rostit întotdeauna.)

Au trecut trei decenii de când am scăpat de comunism. Reţineţi: nici măcar un partid, guvern NU au făcut nimic pentru România. Avem, de exemplu, puse la punct sistemul de sănătate, sistemul de învăţământ??? Păi, oameni buni, s-au tot perindat pe la guvernare diferite culori politice şi nu s-a realizat nimic! Totul a rămas…intact!!!

În concluzie, românii nu ştiu să protesteze. Românii nu sunt solidari. Românul, luat în particular, ştie tot şi, oricum, e mai deştept decât confratele!!! Românul, în general, e fricos şi trădător. Nici măcar nu iese la vot. Românul se lasă uşor manipulat şi cumpărat. Românul fură! Românul nu votează personalităţi, nu votează candidaţi morali, nu votează valori! Românul nu e în stare să combată obiectiv.

Prin fraza care urmează, sunt conştient că nici eu nu sunt departe de caracterul şi educaţia şoferului din Suedia, însă de data asta vreau să fiu şi eu ROMÂN şi să rostesc un mare adevăr: Românul ştie să dea muie, însă după ce se trezeşte din vis, constată că, de fapt, el ia o mare muie mereu! (Încă o dată îmi cer scuze!)

 


Simplitatea şi logica în dietă. Cum să slăbim inteligent?


Citim şi urmăm fel şi fel de reţete (cure) pentru slăbit sau detoxifiere. Unele dintre ele, care dau rezultate şi nu au un efect nociv. Altele, din contră, îţi slăbesc imunitatea, cu urmări dintre cele mai nefaste.

Vă propun să gândim împreună şi să apelăm la cunoştinţele acumulate şi la o logică simplă. Suntem creaţi din ţărână. În organismul nostru se găsesc  toate elementele existente în pământ: de la mercur, fier, calciu, seleniu, la aur ş.a.m.d. Noi trebuie să consumăm o hrană care conţine aceste elemente. Cât mai naturală. Logic, nu?

Păi, să-i dăm drumul unei gândiri simple. Avem nevoie de rădăcini, tulpini, frunze, flori, seminţe şi fructe! Tot ce iese din pământ! Pentru revigorarea organismului şi pentru a nu depune kilograme în plus.

Primăvara, noi, românii, putem consuma, printre altele, salată verde, spanac, ştevie, urzici, ştir, lobodă, ridichi, ceapă şi usturoi verde. O cură absolut fantastică!

Urmează fructele, legumele, seminţele şi sâmburii. Cireşe, zarzăre, corcoduşe, vişine, piersici, caise, mere, pere, gutui, nuci, zmeură, afine, coacăze, struguri (combinate cu cele din export: portocale, mandarine, rodii, lămâi, kiwi, nucă de cocos, ananas, avocado etc.). Dovlecei, ciuperci, morcov, păstârnac, pătrunjel, ţelină, ardei, roşii, castraveţi, mazăre, teci de fasole, vinete, varză, cartofi, conopidă, năut, fasole, linte etc.

Am dat doar câteva exemple, care mi-au venit acum în minte. Sunt infinit mai multe.

Ce vreau să spun? Că există atâtea rădăcini, flori, legume, fructe, seminţe, doldora de vitamine şi fibre, din care putem face ceaiuri, siropuri, sucuri şi prepara mâncăruri delicioase. Net-ul e plin de informaţii cu privire la proprietăţile curative ale acestora. Inclusiv reţete pentru o bucătărie delicioasă. Sau, dacă avem lipsă de fier, calciu, magneziu,  ori altele, descoperim ce anume trebuie să consumăm.

Ştim, de asemenea, că oţetul (nu cel din mere), zahărul, cafeaua, alcoolul şi carnea sunt dăunătoare. Putem renunţa la ele şi înlocui cu miere, peşte din apă curată şi must, de exemplu.

Dacă nu ne abţinem de la carne, ar trebui să consumăm acest produs rar şi din păsări şi animale crescute la ţară.

Prin articolul de faţă am vrut să demonstrez că noi toţi ştim şi suntem în stare să consumăm ceea ce trebuie pentru organismul nostru. În felul acesta, ne detoxifiem permanent  şi putem ajunge la o greutate normală, fără reţete pompoase! Voinţă să avem!

Dacă cineva doreşte să-i prescriu o reţetă de slăbit, să mă contacteze!