De ce nu mai fac politică?


Nu ştiu dacă am devenit neapărat mai înţelept. Sau mai circumspect. Cert este că în urma unor analize profunde, am ajuns la concluzia că a scrie despre politică în România, implicându-te afectiv, e o mare eroare. Îţi macini ficaţii şi rişti să devii, la un moment dat, inept. Ai încredere într-un politician, îl faci cu ouă şi oţet pe opozantul lui, ca apoi, după ce acesta vine la putere (guvernare) să te dezamăgească profund. Îţi propui să-ţi menţii coloana vertebrală şi din înger îl faci drac. Cititorii nu mai înţeleg nimic: când a avut dreptate Elisei, când  îl lăuda sau când îl critică?! A urmărit un interes?!

România, ţara care, de treizeci de ani, e clădită pe nisipuri mişcătoare. Cu o masă de votanţi manevrabilă şi uşor de manipulat. Dusă uşor de nas. Unde câştigă, în general, neamurile proaste, şmecherii, cei care, într-un fel sau altul, deţin arta mituirii. Unde adevăratele valori pierd, din simplul motiv că nu le votează nimeni. Să fim sinceri cu noi înşine şi să recunoaştem că fiecare partid, din 1989 încoace, ne-a dezamăgit. Nu s-a evidenţiat cu nimic. Avem acelaşi sistem de sănătate. Acelaşi sistem de învăţământ. Aceeaşi infrastructură. Nu e nimeni mai breaz!

Aşa cum am spus-o de multe ori, după Revoluţie s-au impus nonvalorile. Repede s-a absolvit o facultate particulară, fără a fi ştiute măcar titlurile cursurilor. Repede a fost făcut un masterat. Repede mulți s-au pomenit cu un doctorat în CV. Apoi, pe pile politice, pe bani mulţi, s-au ocupat  posturi importante în administraţia locală sau centrală. România s-a prostituat şi s-a prostit! Păi, sunt profesori universitari celebri, care dau de pământ cu studentul de la stat, iar cu cel de la privat(ă) se poartă cu mănuşi, pentru că îşi ia nişte bănuţi buni şi n-are chef să-l trimită în restanţe! Nu vi se pare un fel de crimă? Eh, în condiţiile astea, ce pretenţii să mai ai de la cei neşcoliţi?

Am văzut prea multe. Probabil ştiu destul de multe. Eu nu am văzut/întâlnit un sfânt, în sensul să se sacrifice pentru popor, în perioada postdecembristă. Am întâlnit numai haimanale. Interes propriu. Să acceadă şi să facă bani.

Şi mai e ceva: ţara asta, în care nimeni nu ar fi trebuit să moară de foame, e supusă unor factori externi greu de imaginat. Numai solidaritatea poporului ar putea să o scoată din ghearele globalizării şi a intereselor oculte. Dar, care popor?! Care solidaritate?!

Citesc postări şi comentarii pe facebook. Oameni sinceri. Inteligenţi. Care ar dori să triumfe dreptatea şi valoarea. Îi compătimesc. Aşa cum mă compătimeam şi pe mine în urmă cu ceva timp.

Ca să nu mai lungesc vorba, în ediţia electronică „realitateateleormăneană.ro” veţi citi orice, în afară de articole cu atacuri politice directe. Poate doar în general. Mi-am propus să scriu pozitiv. Despre toţi, indiferent că fac parte dintr-un partid sau sunt apolitici. Interviuri, reportaje, articole tehnice, literatură. Pe cei care vor face comentarii răutăcioase, îi voi scoate din lista mea de facebook. Ca să fim înţeleşi!

 

 

726total visits,3visits today


  • 32
    Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *