Condamnă-l, mă, şi pe tac-tu!

Nu au spart Europa sau America, dar sunt eroii noştri mioritici. Campioni de divizia a doua. Luaţi puţin la purecat, trebuie să le recunoaştem, într-un fel sau altul, valoarea. Erudiţi, şcoliţi pe la şcoli, în străinătăţuri. Într-un cuvânt, intelectualii noştri.

Au dreptate în multe dintre afirmaţiile lor. Uneori părtinitori şi sigur urmăritori de interese. Ştiu şi ei să pupe funduri de oameni politici sau mâini de curve. Pentru ca şi burtica lor să macereze niscaiva caviar iar pupilele gustative să li se umfle cu stropi de şampanie franţuzească veritabilă.

Doamne, dar mulţi dintre ei sunt negrii în cerul gurii! Au o mândrie luciferică, te-ar mânca dacă i-ai contrazice cu ceva. Se cred fiinţe superioare, de pe altă planetă. Cei care nu-i adulează sunt pleavă. Pur şi simplu, pleavă!

Am teoria mea: mulţi români i-ar fi depăşit, dacă li s-ar fi creat mediul necesar.

Haideţi să vă mărturisesc ceva: intelectualii noştri au perfectă dreptate când condamnă comunismul şi pe cei care l-au „practicat”. Am urât comunismul. Dar mulţi dintre ei uită ceva: să-şi condamne şi părinţii! Vă miră afirmaţia mea? N-o să dau nume. De silă.

Ai condamnat oficial comunismul? Ai înfierat personaje? Foarte bine. Ai perfectă dreptate! Dar, spune, te rog, că şi tac-tu a fost comunism sadea. Că a fost mare activist de partid. Că a participat la colectivizare şi a adus osanale liderilor comunişti. Că i-a pupat în cur cu versuri libidinoase. Spune, mă, nu fi curvuştină!

Şi mai spune că, pe spinarea comunistului de tac-tu, tu ai avut cele mai bune condiţii să te dezvolţi intelectual. Că sugeai bomboane cubaneze şi beai pepsi, că mâncai salam fără soia din belşug şi fleici de porc, că locuiai în case somptuoase, că aveai toate uşile deschise şi făceai tot ce voiau muşchii tăi. Da, repet, datorită că tac-tu pupa partidul în…muie! În timp ce alţii făceau naveta să înveţe carte. În timp ce alţii se aşezau în faţa vitrinelor cu mezeluri şi mâncau pâine goală, închipuindu-şi că muşcă dintr-un calup de salam!

Da, aveţi perfectă dreptate, comunismul a fost un căcat. Din care taţii voştri s-au hrănit şi v-au hrănit.

Când daţi exemple de comunişti, nu uitaţi să spuneţi: „Şi tata a fost proletcultist, le aducea osanale javrelor de comunişti, dedicându-le versuri, de aceea eu nu am suferit ca alţi copii/tineri şi am avut toate condiţiile să învăţ carte. Recunoaşte: „M-am făcut de cacao, acum, în democraţie, zeificând o târfă şi o infractoare în faţa naţiunii, ca un bălos, pentru un post aranjat politic. Exact cum a făcut şi tata!”

Spune: „Am condamnat oficial comunismul, printr-un proces, dar să ştiţi că tata a fost coleg cu Ana Pauker. Şi el, la rândul lui, un comunist împuţit!”

Din 1998 încoace, ţara a fost condusă de oameni din eşaloanele inferioare ale partidului comunist. De fii de securişti. Afacerile, tot de ei făcute.

Din 1989 încoace, mulţi dintre intelectualii noştri provin din taţi servili partidului comunist. Repet, erudiţi. Oameni cu carte. Dar nişte caractere infecte.

 

Sex şi moaşte

S-au scurs cisterne întregi de cerneală pe paginile jurnalelor şi s-a comentat mai mult decât la balamuc despre referendumul privind schimbarea Constituţiei, referitor la articolul privind căsătoria, dacă să rămână „între soţi” sau între „un bărbat şi o femeie.”

Toţi şi-au dat cu presupusul. Ziarişti, analişti, politicieni, profesionişti sau oameni simpli au adus argumente pro sau contra. Mai mult, s-au făcut „n” scenarii pe marginea acestei consultări directe a cetăţenilor. Că întrebarea a fost una tip „capcană”, că un partid sau lider de partid a dorit să-şi tragă spuza pe turta lui, că au fost „înţelegeri” cu mai marii Europei ca referendumul să nu treacă, că nu ştiu de cine a fost organizat, că nu ar fi trebuit ca bisericile (confesiunile creştine) să se implice etc.

Pentru o minte lucidă, problema ar fi trebuit să fie una extrem de simplă. Nu conta că referendumul a fost sau nu organizat cu un anumit scop. Nu conta că cineva ar fi avut sau nu de câştigat de pe urma lui. Se ajunsese la un final: dacă poporul doreşte să se schimbe, în Constituţie, sintagma „între soţi” cu „între un bărbat şi o femeie”, privind căsătoria. În situaţia aceasta, noi aveam de ales.

După părerea mea, ar fi trebuit să ieşim la vot. De ce? Veţi vedea foarte curând. S-a lăsat loc de interpretare, iar colectivitatea LGBT (lesbianăgaybisexualătranssexuală și intersexuală) va acţiona pentru a-şi câştiga aşa-zisele „drepuri”.

Mi-am spus punctul de vedere în privinţa homosexualităţii: anormalitate, păcat, degradare umană şi biologică. Ca totul să se desfăşoare normal, firesc, aş da un singur exemplu: nu are cum să funcţioneze un bec, un aparat electric dacă legi fază cu fază şi nul cu nul!

În fine, altul este subiectul acestui scurt editorial. De ce n-au ieşit (şi au bocicotat) creştinii, mă refer în general la ortodocşi, pentru că ei sunt majoritari, la vot? Dintr-un motiv lesne de înţeles. Învăţătura primită în biserici se bazează pe dogme fără noimă, fără corespondent biblic. Da, învăţături de Evul Mediu. Cu practici aberante, considerate sfinte. Credincioşii nu au citit în viaţa lor Biblia. Dacă o studiau, ieşeau masiv la vot.

Să presupunem că BOR ar iniţia o excursie, gratuit, la Moaştele Sfintei Parascheva. Ştiţi câţi s-ar înscrie? Peste cinci milioane de enoriaşi! Şi toţi ar pupa oasele moarte, crezând că gestul lor este unul sfânt şi aducător de…noroc!

Cam ăştia suntem. Inculţi, ignoranţi, săraci, cu pantalonii rupţi în fund şi fără minte. Uşor de manipulat. Invidioşi, mincinoşi şi furăcioşi. Nu toţi, dar, în majoritate, da!

Aştept ca peste câţiva ani, nea Gheorghe, din Părătund, să-şi primească ginerele băiatului său pe bătătură şi să le dea binecuvântarea. Să le pregătească şi camera de la drum pentru procrearea unui…nepot înfiat de la o prostituată!

 

-Interviuri apolitice cu oameni politici- Adrian Gâdea: „Mi se pare absurd ca cineva, care are pete cât o haită de dalmaţieni, să arunce cu pietre!”

În vârstă de 42 de ani, Adrian Ionuţ Gâdea ocupă actualmente funcţia de secretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene. În decembrie 2016, a fost ales deputat în Parlamentul României. În perioada 2013-2017 a condus Consiliul Judeţean Teleorman din funcţia de preşedinte.

Adi, aşa cum îi spun prietenii şi apropiaţii, se deosebeşte de mulţi care ocupă funcţii publice, prin comportamentul relaţional uman.

 

Elisei Virgil: Îţi relatez, pe scurt, o mică povestioară. În urmă cu ceva ani, am fost la o întrunire cu primarii teleormăneni din opoziţie. Am rămas uimit când toţi, absolut toţi au avut numai cuvinte de apreciere despre tine ca om, dar şi ca preşedinte de consiliu judeţean.

Adrian Gâdea: Mă bucur să aud asta. Eu am un termen pe care-l folosesc des: „normalitate”. Eşti ales sau numit într-o funcţie, fă-ţi treaba cu conştiinciozitate, cu dăruire şi devotament! Şi respectă oamenii, iar pe cei care îţi sunt subordonaţi ca funcţie, consideră-i colegii tăi şi comportă-te ca atare. Totdeauna am încercat şi de cele mai multe ori am reuşit să găsesc soluţia la problema care mi s-a pus pe masă. Niciodată nu am avut preconcepţia să nu ajut un primar care nu este membru al partidului din care fac parte.

Elisei Virgil: Unii spun că eşti prea modest, că nu ţii la „etichetă”…

Adrian Gâdea: Te referi la… pronumele de politeţe?! Nu mă interesează prin ce formule de politeţe mi se adresează cineva. Nu am ţinut cont de lucrul acesta niciodată. Aş dori să primesc acelaşi respect pe care-l ofer. Dacă se poate. Uneori anumite norme impun un limbaj oficial. Alteori, sunt discuţii libere, deschise. Suntem oameni, egali în faţa lui Dumnezeu şi în faţa legii. Caracterul e primordial, nu funcţia pe care o deţii.

Nu sunt un tip conflictual, din contră. Conştientizez că cea mai bună formulă de înţelegere între oameni este ca ambele părţi să ia loc la masă, să-şi expună gândirea, doleanţa şi, prin inteligenţă şi înţelepciune, prin eforturi şi voinţă maximă să se ajungă la un rezultat care să mulţumească ambele tabere.

Elisei Virgil: Care este cea mai mare realizare a ta de când ocupi o funcţie publică?

Adrian Gâdea: Hai să-ţi dezvălui un mic secret! Nu am făcut o ierarhizare şi nici nu am de gând. Orice proiect realizat, indiferent că a însumat 3000 de euro sau multe, foarte multe milioane de euro, atâta timp cât oamenii au beneficiat de pe urma lui, mie mi-a adus aceeaşi satisfacţie. Aş vrea să se înţeleagă clar un aspect: sunt numit într-o funcţie extrem de importantă, care cere toată responsabilitatea. Nu e de joacă. Şi nici de interpretare. Nu ai voie să greşeşti şi nu e loc de scuze. E vorba de dezvoltarea ţării tale. Ce discută alţii, e treaba lor. Prea mulţi, în necunoştinţă de cauză. După ureche sau după valurile care se creează artificial. Eu ştiu atât: fac tot ce depinde de mine, de prerogativele funcţiei ca să am conştiinţa împăcată.

Elisei Virgil: Ce ţi se pare absurd?!

Adrian Gâdea: Am înţeles că realizezi un gen de interviuri cu oameni politici, dar fără politică! Sincer, aş fi vrut să abordăm puţin şi această latură. Îţi respect propunerea. Aş dori să amintesc, totuşi, că fiecare ar trebui să se uite în ograda proprie şi să-şi amintească de „realizările” din timpul guvernării lor. Aş continua cu exemple concludente, dar, repet, îţi respect propunerea.

Ca să-ţi răspund concret la întrebare, mi se pare absurd ca cineva, care are pete cât o haită de dalmaţieni, să arunce cu pietre!

Elisei Virgil: Adi, ce ţi-ai dori în mod special?

Adrian Gâdea: În afară de ce şi-ar dori tot omul, sănătate, împlinire sufletească, împlinire pe plan profesional, mi-aş dori o mai mare putere de înţelegere între semeni, bazată pe analize obiective, nu pe diverse forme de interes. O armonie.

Elisei Virgil: Îţi doresc ce îţi doreşti!

Adrian Gâdea: Mulţumesc frumos! La fel şi ţie!

Homosexualitatea – o cacofonie a gândirii Eu nu votez ca curiştii să aibă un certificat de căsătorie! E clar?

Referendumul din 6 şi 7 octombrie naşte controverse atât în spaţiul real al societăţii româneşti, cât şi în cel virtual.

Pe 29 septembrie, am postat următorul textuleţ pe pagina mea de facebook:

Consider homosexualitatea păcatul împotriva Creațiunii. Nu mă interesează dacă Referendumul este politizat sau nu. Voi merge și voi vota DA. Pentru normalitate. Eu nu votez împotriva lui Dumnezeu.”

O opinie. Nu am jignit pe nimeni. Am dreptul la liberă exprimare. Atât în comentarii, cât şi pe chat, câţiva mi-au sărit la gât! Cu fel şi fel de aberaţii, deviind prăpăstios de la subiect. M-au făcut homofob, nazist, incult, necivilizat. Doar că mi-am exprimat o părere!

Cineva a insinuat că trăiesc după principiile Bibliei, ca-n Evul Mediu şi încă nu m-am trezit la civilizaţie! Un fel de retrograd!

Îmi vine să râd! Câteva cuvinte despre Biblie: lingviştii, sociologii, psihologii, arheologii, juriştii, teologii şi alţi mari şi recunoscuţi specialişti în diverse domenii o consideră cartea nr. 1 din toate punctele de vedere. Inclusiv ateii! Păi, oameni buni, „Cântarea Cântărilor” este considerată capodopera literaturii universale. Nu operele lui Shakespeare sau ale lui Dostoievski, ci scrierea lui Solomon! Păi, „Proverbele lui Solomon” întrec toate filosofiile lumii! Păi, profeţiile din cartea lui „Daniel” şi din „Apocalipsa” sunt un complex de matematică, istorie şi futurologie! De-alde Nostradamus sunt insignifianţi cu aceste adevăruri despre viitor. Biblia, cartea completă şi complexă, nu se demodează niciodată. E vie până se va sfârşi această planetă!

Aş putea da o sumedenie de explicaţii, aducând argumente solid ştiinţifice şi de altă natură de ce este obligatoriu ca un bărbat să se căsătorească cu o femeie, şi nu un bărbat cu un bărbat sau o femeie cu o femeie. De la ADN, la o stare psihică normală. Aş putea vorbi despre factorii care influenţează homosexualitatea, deviaţiuni genetice, cum ar trebui tratate. Nu o voi face, profesioniştii au explicat clar.

Aş dori să amintesc, pe scurt, ceea ce am tot scris şi comentat pe această temă. Chiar dacă vă plictisesc. Căsătoria este instituită cu un scop: perpetuarea rasei umane. De-aia există bărbat şi femeie. Corpul ăsta omenesc are organe cu funcţionalităţi precise. Cum să se iubească doi bărbaţi? Are vreunul dintre ei păsărică? Curentul electric poate pune un aparat în funcţiune dacă folosim două faze sau două nuluri??? Adică, scuzaţi-mă, anusul este făcut pentru eliminarea fecalelor, nu să bage un bărbat sula în anusul altui bărbat. Nu să-i sugă penisul un bărbat altui bărbat. Asta e iubire??? Ce scârboşenie! Ce deavolenie!

Dacă Universul ăsta s-ar ghida după principiile homosexualităţii, totul s-ar duce de râpă, totul ar muri. E o anomalie. Ne trebuie normalitatea. E simplu, simplu, simplu.

Homosexualii ar trebui să se trateze, inclusiv psihiatric. Ce ziceţi dacă am deveni cu toţii homosexuali? Unde s-ar ajunge? Dar dacă am deveni cu toţii familişti adevăraţi, cu soţ, soţie?

În concluzie, homosexualii pot face ce vor ei, însă nu e normal şi nici legal să aibă dreptul să se căsătorească între ei, să-şi întemeieze familii. Aşa şi zoofilii sunt o minoritate. Mâine, poimâine îşi cer şi ei „drepturile”.

Mulţi dintre români spun că referendumul este politizat. Nu mă interesează! Pe acelaşi subiect, 14 ţări europene şi-au chemat cetăţenii la vot. Şi la ei a fost politizat?

Merg pe 6 sau 7 octombrie să votez. Vreau ca în Constituţia României să existe un articol prin care să se stipuleze că o familie este formată dintr-un bărbat şi o femeie. Punct.