Condamnă-l, mă, şi pe tac-tu!


Nu au spart Europa sau America, dar sunt eroii noştri mioritici. Campioni de divizia a doua. Luaţi puţin la purecat, trebuie să le recunoaştem, într-un fel sau altul, valoarea. Erudiţi, şcoliţi pe la şcoli, în străinătăţuri. Într-un cuvânt, intelectualii noştri.

Au dreptate în multe dintre afirmaţiile lor. Uneori părtinitori şi sigur urmăritori de interese. Ştiu şi ei să pupe funduri de oameni politici sau mâini de curve. Pentru ca şi burtica lor să macereze niscaiva caviar iar pupilele gustative să li se umfle cu stropi de şampanie franţuzească veritabilă.

Doamne, dar mulţi dintre ei sunt negrii în cerul gurii! Au o mândrie luciferică, te-ar mânca dacă i-ai contrazice cu ceva. Se cred fiinţe superioare, de pe altă planetă. Cei care nu-i adulează sunt pleavă. Pur şi simplu, pleavă!

Am teoria mea: mulţi români i-ar fi depăşit, dacă li s-ar fi creat mediul necesar.

Haideţi să vă mărturisesc ceva: intelectualii noştri au perfectă dreptate când condamnă comunismul şi pe cei care l-au „practicat”. Am urât comunismul. Dar mulţi dintre ei uită ceva: să-şi condamne şi părinţii! Vă miră afirmaţia mea? N-o să dau nume. De silă.

Ai condamnat oficial comunismul? Ai înfierat personaje? Foarte bine. Ai perfectă dreptate! Dar, spune, te rog, că şi tac-tu a fost comunism sadea. Că a fost mare activist de partid. Că a participat la colectivizare şi a adus osanale liderilor comunişti. Că i-a pupat în cur cu versuri libidinoase. Spune, mă, nu fi curvuştină!

Şi mai spune că, pe spinarea comunistului de tac-tu, tu ai avut cele mai bune condiţii să te dezvolţi intelectual. Că sugeai bomboane cubaneze şi beai pepsi, că mâncai salam fără soia din belşug şi fleici de porc, că locuiai în case somptuoase, că aveai toate uşile deschise şi făceai tot ce voiau muşchii tăi. Da, repet, datorită că tac-tu pupa partidul în…muie! În timp ce alţii făceau naveta să înveţe carte. În timp ce alţii se aşezau în faţa vitrinelor cu mezeluri şi mâncau pâine goală, închipuindu-şi că muşcă dintr-un calup de salam!

Da, aveţi perfectă dreptate, comunismul a fost un căcat. Din care taţii voştri s-au hrănit şi v-au hrănit.

Când daţi exemple de comunişti, nu uitaţi să spuneţi: „Şi tata a fost proletcultist, le aducea osanale javrelor de comunişti, dedicându-le versuri, de aceea eu nu am suferit ca alţi copii/tineri şi am avut toate condiţiile să învăţ carte. Recunoaşte: „M-am făcut de cacao, acum, în democraţie, zeificând o târfă şi o infractoare în faţa naţiunii, ca un bălos, pentru un post aranjat politic. Exact cum a făcut şi tata!”

Spune: „Am condamnat oficial comunismul, printr-un proces, dar să ştiţi că tata a fost coleg cu Ana Pauker. Şi el, la rândul lui, un comunist împuţit!”

Din 1998 încoace, ţara a fost condusă de oameni din eşaloanele inferioare ale partidului comunist. De fii de securişti. Afacerile, tot de ei făcute.

Din 1989 încoace, mulţi dintre intelectualii noştri provin din taţi servili partidului comunist. Repet, erudiţi. Oameni cu carte. Dar nişte caractere infecte.

 

1755total visits,2visits today


  • 23
    Shares

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *