Uite că îi iau apărarea Vioricăi Dăncilă şi o felicit!

Am promis că nu mai scriu CONCRET despre personaje politice. Nu ştiu dacă voi reuşi. De multe ori mă zgârie pe ficaţi, dar, deocamdată, am puterea să mă abţin. Să fim serioşi, NIMENI nu a făcut NIMIC din 1989 până acum pentru această ţară. Se ceartă precum chiorii între ei, îşi strigă câte în lună şi în stele. Un exemplu: Băsescu e cel mai vocal. Păi, câţi kilometri de autostradă a realizat el ca ministru al Transporturilor? A reuşit să construiască un metru din centura Bucureştiului, ca primar? Între noi fie vorba, a avut grijă să o cocoţeze pe inculta de fii-sa într-un fotoliu de europarlamentar şi voia cu orice preţ să o pună preşedintele României pe Udrea. Şi câţi proşti şi neaveniţi în guvernele de sub tutela lui şi în adminstraţia publică! Oare, uităm atât de repede?

Mă opresc aici. Alta e tema acestor rânduri. Se tot insinuează că Viorica Dăncilă şi-ar fi adoptat ilegal fiul, Victor, acum în vârstă de 29 de ani, în primele luni ale anului 1990. Nu am treabă cu PSD-ul sau cu actualul premier. Însă, cred eu că s-a ajuns prea departe. Mai rămâne să se scrie că Dăncilă punea o cană cu apă în plus la ciorba de perişoare, cu scopul să reducă din calorii şi astfel băiatul înfiat să fie expus la subnutriţie!

Fraţilor, am înnebunit cu toţii! Adopţia a fost una perfect legală, o dovedesc actele. Femeia asta, Viorica, pe atunci profesoară la liceu, a scăpat de la sărăcie şi incultură un copil abandonat de mama lui în spital. Ba a dorit să mai înfieze şi o fetiţă din aceeaşi familie cu opt copii. Nu vi se pare o faptă bună, minunată? Păi, criticaţi-o din punct de vedere politic, dar nu vă băgaţi în intimitatea familiei ei!